Photo Credit: Vlad Eftenie
Fucking shit kundalini again. Full version. Cine sunt? Ce sunt? De ce am ramas? Abia dupa avea sa mi se dezvaluie misterul raspunsurilor si magia vietii urma sa-nceapa… Dar in nici un caz asa cu una cu doua. Kundalini nu echivaleaza cu iluminarea care este oricum un concept cu multiple asteptari si false intelegeri. Kundalini inseamna doar ca ai ajuns la poarta cerului, ai batut si ti s-a deschis. Ce urmeaza e ca sezonul urmator dintr-un serial tare.
Asa cum e Oscarul pentru un actor nominalizat la sectiunea “cel mai bun rol secundar”, asa e si Kundalini pentru un yogi. Oscarul pentru rol secundar marcheaza faptul ca ai intrat in colimatorul industriei si ti se recunoaste implicit potentialul pentru un viitor “cel mai bun rol principal”. Cu alte cuvinte ti se ridica stafeta. Asa si Kundalini: “industria” de sus iti transmite “hai ca poti” iar consiliul intergalactic e cu ochii pe tine. Iti creste si responsabilitatea, si sensibilitatea pentru ca energia ta capata voltaj mai mare si incepi sa ai capacitate de manifestare. Devii mai multa energie decat materie, trecand pragul de lumina in corp de 50. Marea premiera cosmica se intampla dupa ce atingi 79 si poate atinge maximumul de 85 ca sa te mai tii totusi cu picioarele de pamant. Dar nu peste noapte aveam sa aflu si sa traiesc parte dintr-acestea …
Au urmat doi ani in care mai mult nu am fost decat am fost aici pe pamant. Imi pastram activitatea la minim doar cat sa ma pot sustine pe pamant: chirii, facturi, mancare etc. Eram atat de deconectata de la tot incat ma intrebam deseori ce se va alege de mine. Nu mai simteam nimic. Traiam intr-o stare de frigiditate absoluta in relatia cu viata. Toate simturile imi fusesera parca anihilate de kundalini. Nu jeleam mult dupa ele cat jeleam dupa starea de zambet interior pe care parca o avusesem dintotdeauna din 2013 incoace. A fost pentru prima data in viata mea cand luni de-a randul nu mai simteam zambetul din mine iar “fake it till you make it” nu tinea. Fetele de la yoga tot incercau sa ma convinga sa reiau clasele de grup. Imi cautau pana si spatiu in oras insa simteam ca nu mai aveam nimic de dat din mine. Parca traiam intr-un film dark si eram nominalizata la toate categoriile Zmeurii de Aur Intergalactice.
In primul an am trecut prin iarna, primavara, vara, toamna certandu-ma incontinuu cu zeii in gand. Ma autointitulasem greseala cuantica si puneam la indoiala perfectiunea intregului univers. Daca eram chiar eu eroarea lui Dumnezeu? Tot eram nascuta intr-o marti pe 13… Poate chiar atunci software-ul galactic facuse o pana energetica si ma propulsase pe planeta gresita. Tot ziceam mereu ca pe Venus mi-ar sta bine… Asa-mi imaginam eu ca acolo toti canta armonios “all we need is love” si as fi dat bine in cor…
Experientele extrasenzoriale incepeau sa se diversifice. Pe cat de incitant si fascinant imi parea, pe atat de innebunitor era deseori. Calatorii astrale, paralizii in somn, sufletul pe care-l simteam iesind din corp in fiecare noapte, cutremure care aveau loc in alte tari si pe care eu le simteam live in mine, lumini pe care le vedeam cand inchideam ochii in meditatie, energii pe care le vedeam cu ochii deschisi, activarea merkaba cu a ei geometrie sacra care intrecea kundalini in senzatii, clarsimtirea care ma innebunea, lumea de dincolo si planurile astrale, sunetul universului pe care-l auzeam de parca incepea Mitica sa traga clopotele galactice in capul meu, plus multe altele pe care nici macar nu le-am reperat teoretic. Paradoxul se intampla: cu cat deveneam mai fluida si mai confortabila navigand prin experientele spirituale, cu atat mai stangace si nelalocul meu deveneam in viata de zi cu zi. Stiam ca cele doua lumi trebuiau integrate dar mai stiam ca nu depindea de mine sau, mai exact, de acea parte din mine care traia toate acestea cu stupoarea umana. Au fost momente cand eram atat de dispersata si pierduta incat convocam zeii la negociere sa ma ia de pe pamant daca tot se pare ca nu aveau sa-mi dea prea curand claritatea misiunii sufletului meu si raspunsul la intrebarea “de ce raman?”. Stiam ca trec prin “The Void” unde se intampla transformarea profunda pregatitoare intruparii sufletului. Dar mai si stiam speriata ca unii au stat si 7 ani in starea asta, altii au ajuns oameni ai strazii pentru ca, pur si simplu, nu puteau sa functioneze social “normal” in acea stare.
Prezentam toate simptomele specifice ascensiunii dar dintre toate, pierderile de memorie tineau topul spaimei. Aveam dimineti in care ma trezeam si imi lua ceva vreme sa imi amintesc cine si unde sunt. Si cand imi dadeam seama, exclamam deznadajduita in sinea mea: “Ah, tot pe pamant sunt”. Daca aveam clasa privata a doua zi, imi puneam de seara post-it-uri pe masa din bucatarie iar alarma de la mobil impreuna cu cea a unui ceas sunau strategic prin diverse locuri din apartament la fiecare sfert de ora, astfel incat sa nu le pot ignora precum ma ignora universul pe mine. In ziua cand aveam clasa mancam special alimente care sa-mi scada vibratia ca sa ma pot aduce pe picioare, in special in momentele cand meditatia mi se intampla de la sine, asemenea unei invitatii deschise. Si atunci parca urcam pe un nor unde ramaneam suspendata lejer peste doua ore si uitam de mine si de toate, existand intr-o stare de constiinta si beatitudine pura.
Am cautat cu disperare oameni cu care sa vorbesc despre toate acestea dar oameni care sa cunoasca deja cele pe care eu le traiam. In Romania am avut cateva tentative esuate lamentabil de am zis ca mai bine tac si tin sufletul pentru mine decat sa-l deschid si sa-l impartasesc deschis cuiva. Am gasit insa. Am gasit o gramada in lumea intreaga: in Belgia, Londra, New York, New London, Hawaii, Germania. Suflete care nu ridicau din sprancene cand ma auzeau povestind si nu se grabeau sa-mi zica ca eu nu ma cunosc si nici la psihiatru nu ma trimiteau. Asa ca, din clasele private pe care le tineam, aveam grija sa strang bani sa imi iau reading-uri si tot felul de sesiuni cu ei. Eu luam 55 euro pe o clasa de yoga in Romania si plateam intre 80 si 150 euro pe o sesiune privata in strainatate. Pentru mine merita din plin schimbul energetic, neuitandu-ma niciodata la bani chiar daca de multe ori erau din bugetul Mega Image. Daca simteam ca pana si un singur cuvant m-ar ajuta, eram dispusa sa platesc oricat. Si asa imi conturasem strategia mea de a ma aduce cu totul pe pamant, cum nu fusesem nicicand pana atunci. Abilitatile vechiului job de project manager se activau strategic in mine si ma puneam pe treaba: yoga, meditatii, activari de lumina, alinierea chakrelor, ritualuri la luna plina, ritualuri la luna noua, la solstitii, eclipse etc. Mai grav era cand ma intrebau prietenii ce fac toata ziua… greu de zis chiar si in cazul in care-mi aminteam!
Printre primele reading-uri a fost cel cu Jeanette la care ajunsesem prin cartile scrise in vibratie ale lui Paul Selig.
De indata ce am zarit-o, m-am simtit pe maini bune indeajuns cat sa ma dezbrac intr-o clipa de toate inhibitiile, expunandu-ma obraznic in toata splendoarea sufletului meu fara urma de ezitare. Canulele nazale pentru oxigen care-i ieseau dupa urechi nu faceau decat sa-i sporeasca aerul mistic, adaugandu-se celor cateva decenii bune de viata traita pe Pamant. Stiam ca va impartasi cu mine tot ce aveam eu nevoie. Si asa am vorbit o ora de ale mele trei decenii de existenta pamanteana. M-a citit din start si mi-a zis ca de fapt am contactat-o sa am o confirmare asupra lucrurilor pe care eu le stiam deja in sinea mea. M-a incurajat sa imi onorez pe deplin mostenirea spirituala cu care am venit in viata asta si mi-a zis ca semnatura sufletului meu este de healer si teacher, motiv pentru care m-am si vindecat asa de repede si fara urme. Mi-a explicat impactul energetic pe care il am asupra celor din jur, mi-a linistit temerile cu privire la experientele extrasenzoriale pe care le traiam si am analizat-o pe indelete pe Maria Magdalena din mine.
Am venit pe pamant cu patalamaua pusa: am fost vazuta drept curva intr-o varietate larga de contexte, am fost considerata nimic, rahat cu ochi si mi s-a spus des ca eu nu contez, am fost abuzata fizic, verbal si emotional, si am fost pusa la zid si judecata de multe ori. Nedreptatile luate cu caru’ mi-au amarat sufletul de-a lungul vietii si cel mai greu imi era sa ma ridic deasupra lor si sa nu le las sa ma defineasca. Sa-mi tin singura lumina interioara cand altii mi-au stins-o a fost una dintre marile lectii ale vietii mele. Nu multi oameni din sfera personala m-au vazut cum sunt si nu multi m-au apreciat cu adevarat. Si asta a fost mereu o sursa de durere pentru mine, izvorata nu din ego ci din rana pe care sufletul meu o purta din subconstientul colectiv al feminitatii ranite si care a fost, de fapt, si unul din motivele pentru care am ales sa experimentez aceasta viata in corp de femeie. Asa ca oricat de dureros poate fi adevarul, atragem ce vibram si a trebuit sa cad in genunchi in sufletul meu si de acolo sa-mi asum responsabilitatea pe deplin. Stiam ca atunci cand o sa-mi schimb vibratia, nu o sa mai atrag “dulcegariile” dimensiunii a treia de constiinta. Am trecut multa vreme nu doar printr-un proces de vindecare profunda a fiecarei expresii a feminitatii mele dar si de purificare energetica ca sa pot sustine vibratia dimensiunii a cincea de constiinta. Maria Magdalena mi-a venit brusc in forumul meu interior in iarna lui 2015 si atunci au inceput conexiunile sa se faca in mine cu o fascinatie deplina fata de ea. Nu mica mi-a fost mirarea cand ulterior aveam sa aflu ca este parte din familia mea de suflete. Intrupeaza arhetipul energetic al zeitei cu abilitati sacre de vindecare, alchimie si transmutare, manifestare a energiei feminine divine si este, totodata, expresia pura a fuziunii adevarului divin cu dragostea neconditionata.
In momentul in care vibratia mi s-a schimbat, mirare mi-a fost sa observ ca barbatii au fost primii care au raspuns energiei mele. Daca inainte cand ma plimbam prin parc, nu se putea sa nu fiu abordata cu clasicul “singurica? singurica?”, de data aceea incepeam sa constat ca scenariul feminin trait o viata intreaga, se schimba. Nu o data mi s-a intamplat ca barbatii sa ma abordeze politicos si sa-mi zica, nu doar plini de admiratie, dar si de respect ca imi admira prezenta. Nu complimentele ma incantau ci energia din care erau lansate, cu totul alta decat cunosteam pana atunci. Admiratia, pasiunea si toate cele le-am trait din plin, dar respectul autentic al unui barbat nu pot spune ca am cunoscut. Am observat ca momentele acelea de veneratie pura se intamplau cand simteam energia circuland in corpul meu de sus in jos, momente cand am impresia ca daca doar ating pe cineva, il voi curenta si face scrum. Si eu care credeam ca raman frigida in fatza vietii…
Anul acesta in vara m-a trezit un fluture de ziua mea si asa am stiut ca voi iesi in curand din “The Void”. Iar Universul nu avea sa se opreasca la un singur dar. In aceeasi zi am vazut din nou energiile in jurul meu sub forma unei ploi de diamante. Mi-am urat singura “La Multi Ani, Dana” si mi-am zis: “Bine ai sosit pe Pamant, din nou dar altfel”.
Cine sunt? Sunt suflet musafir pe Pamant, incarnat in corp feminin cu rolul de a-mi aduce contributia la vindecarea feminitatii si la echilibrarea divina a energiilor feminine si masculine. Desi accesez constient energiile de mama si zeita divina, nu sunt nici una nici alta. Imi onorez pe deplin latura spirituala dar, la fel de mult, am ajuns sa o onorez si sa o iubesc si pe cea umana. Sunt prietena, sora, fiica, iubita, profesoara, facilitatoare de energie divina si ma descopar cu fiecare interactiune si experienta umana in parte. Sunt cu voie buna dragoste-n actiune si nu ma supar cand nu imi iese si o dau pe de laturi. Sunt, ca si tine, fiinta spirituala ce traieste si exploreaza o experienta umana, complexa si cu de toate. Sunt pe cat de speciala, pe atat de ordinara.
I know who I am in Truth. I know what I am in Truth. I know how I serve.
I am here. I am here. I am here.
I honour the Rising Sun within, without, New Life, I honour you.