Scopul Profund

Dana Marin ianuarie 2, 2018 0 comments 0

(Fragment din interviul lui David Deida din revista „Common Ground”, februarie 2016.)

Reporter: Vorbiţi despre importanţa misiunii şi a scopului, în special pentru un bărbat. E un subiect sensibil, fiindcă se pare că majoritatea oamenilor caută constant acest lucru.

David Deida: Misiunea ta te defineşte, şi dacă nu îţi cunoşti misiunea, nu poţi fi relaxat. Aşa că nu dispera să-ţi găseşti misiunea, ci mai degrabă încearcă să te relaxezi pentru a o descoperi. Ţi se arată chiar în această clipă. Eşti stăpânit de o forţă mai puternică decât tine însuţi. Practica masculină simte şi se identifică în mod intuitiv cu acea forţă, astfel încât atunci când te vei trezi de dimineaţă, vei fi cuprins de misiunea ta. Dacă nu cunoşti care este această misiune, acest lucru se întâmplă fiindcă gândeşti. Mintea ta nu va cunoaşte niciodată misiunea. Nu-ţi vei simţi nicicând misiunea dacă te agăţi de gândurile tale în speranţa să-ţi arate care va fi misiunea ta din viitor.

Un exerciţiu clasic din „Calea unui Bărbat Evoluat” este acela de a-ţi aranja un loc în sufragerie sau un cort în curtea din spate în care să stai şi să nu te mişti. La un moment dat, va trebui să urinezi, aşa că misiunea ta în acel moment va fi să te ridici şi să urinezi. E foarte clar. După ce urinezi, dacă nu ştii care e misiunea ta, trebuie doar să stai jos. Poate că va dura o săptămână sau două săptămâni, poate că va dura o lună. La un moment dat, dacă vei înceta să te mai uiţi la TV, să discuţi cu oamenii şi să te laşi cuprins de gânduri toată ziua, dacă te vei relaxa şi nu vei mai fi absorbit de psihicul tău şi de formele feminităţii, respectiv tot ceea ce este schimbător, dacă îi vei permite atenţiei tale să înceteze să mai caute împlinire feminină de moment şi să determine înflorirea izvorului interior, îţi vei trăi misiunea, chiar în acea clipă.

Apoi îi permiţi trupului tău să se lase animat de acea misiune. Este foarte clar. Aşa că dacă vei sta acolo o săptămână sau două, brusc ai putea simţi, „Înainte să mor, trebuie să deschid o afacere pentru a vinde un produs de care sunt interesat. Mă tot gândesc la asta.” Aşa că te ridici de pe pernă şi pui pe picioare afacerea. Poate că va dura 10 ani, cinci ani, un an, dar vei pune pe picioare afacerea. Vei vinde acel produs pe care simţi că trebuie să-l vinzi. Când nu te mai mişcă, acea misiune se va dizolva. Acel simţ al scopului se disipează. Un bărbat care îşi trăieşte misiunea are parte de câţiva ani în care se concentrează profund asupra scopului său, urmând apoi o hotărâre a misiunii sale, o concretizare a misiunii sau o evaporare a misiunii, iar apoi se întoarce la a nu mai avea nicio misiune, niciun scop, la a fi pur şi simplu.

Există nişte cercuri concentrice ale scopului, astfel încât prima misiune pe care o află majoritatea bărbaţilor este una extrem de superficială, cum ar fi noţiunea de succes sau de eşec dobândită de la taţii acestora, sau ceea ce societatea le spune să facă, sau cum îi ghidează temerile lor. Majoritatea oamenilor îşi caută misiunea din teamă, pentru bani, pentru a-şi face fericiţi părinţii sau partenerii de viaţă, orice e nevoie pentru a se convinge pe sine că valorează ceva. Acest lucru nu are nicio legătură cu misiunea ta profundă. Acestea sunt probleme din copilărie pe care trebuie să le rezolvi în terapie.

De îndată ce nu mai acorzi atenţie gândurilor tale, de îndată ce realizezi că o proporţie de 99% din gândurile tale sunt esenţialmente mişcări aleatorii (există, bineînţeles, şi gânduri folositoare, dar nu pentru a-ţi găsi simţul scopului), îi vei permite atenţiei tale să se stabilească în acest moment al prezentului şi aceasta va fi golită de conţinut. Când te stabileşti în momentul prezentului, acest moment e complet deschis. În masculinitatea ta, nu se întâmplă nimic. Însă, dacă dacă îi permiţi trupului să accepte acest sentiment de „Habar nu am”, pentru eternitate, vei ajunge pe cât de aproape de a fi o fiinţă iluminată pe cât se poate descrie în cuvinte.

Fii complet deschis manifestării existenţei prin fiinţa ta, trăieşte într-o stare de „minte incipientă”, aşa cum o descriu unii, şi acţionează cu precizie. Nu spune, „Habar nu am, aşa că mă voi duce în Bali să mă joc.” Spune, „Habar nu am, aşa că voi sta vertical, conştientizând deschis până când voi afla.” Nu lăsa plajele, partenerele de joacă şi oceanele să te distragă, căutând astfel activităţi pline de deliciu. Toate acestea reprezintă lucrurile din cauza cărora bărbaţii nu-şi cunosc misiunea. Ei pur şi simplu vânează posibilităţile atractive ale minţii, senzualităţii, aventurii, căutând feminitatea ca formă de distracţie, în loc să se relaxeze deschis într-o conştientizare profundă, dăruind fără niciun interes, fiind doar ei înşişi.

Cred că oamenii înţeleg greşit ce reprezintă misiunea şi ce scop are. Nu este ceva pe care îl ai sau nu-l ai, este ceva ce ignori sau nu ignori în clipa de faţă. Găsirea scopului reprezintă a te scufunda total în momentul prezent şi a lăsa realitatea să se manifeste prin tine ca un dar către toţi.

Sursa: Deida

Adaugati un comentariu

Categorii articole

Newsletter Urban Yoga

Introduceti adresa de email: